Dragostea si indragostirea in Psihologie sunt explicate intotdeauna din Psihologia Sociala, in cadrul comportamentelor afiliative . Mai mult, este studiat din perspectiva schimbarii, asa ca ne concentram pe dezvoltarea procesului de indragostire, vedem cum se schimba dragostea.
Apoi vom vedea cele doua teorii centrale ale iubirii: teoria lui Sternberg si din punct de vedere al atasamentului, care sunt cele doua teorii cele mai raspandite si urmarite astazi.
Cursul de timp al indragostirii
Dragostea are in principal trei etape , cu substadiile corespunzatoare (Garcia, 1997):
- Indragostirea: este primul pas al intregului proces.
- Atractia fizica: La inceput, persoana care incepe sa o placa se datoreaza in principal atractiei fizice. Ocupa un rol central in primele etape ale relatiei.
- Atractie personala: pentru ca tu sa-ti placa pe cineva, trebuie sa aiba caracteristici dezirabile pentru tine (sociale, personale), pe langa faptul ca sunt caracteristici similare cu cele pe care le ai tu. Asemanarea are un suport empiric mai mare decat diferenta. Asemanarea nu inseamna a fi asemanator in toate, ci mai degraba a atinge un teren comun, care te valideaza social si mareste posibilitatile de reciprocitate. Indragostirea vrea sa forteze si sa caute asemanari.
- Unul dintre cei doi banuieste ca exista reciprocitate , este fitilul care ne duce in al doilea moment. Una dintre cele doua persoane incepe sa vada ca exista reciprocitate in indragostire. Fara aceasta suspiciune putem continua asa ani de zile; Uneori este necesara o mica suspiciune, alteori una mare.
- Reciprocitatea auto-dezvaluirii : este cauzata de cunoasterea faptului ca aceasta suspiciune este adevarata. In aceste prime momente, sunt spuse cele mai intime lucruri ale cuiva si multe auto-revelatii. Daca se fac autodezvaluiri care nu sunt reciproce, facem prea multe, sau daca sunt deosebit de premature, relatia se poate termina. Cand ne dezvaluim, relatia incepe.
- Strangerea inimii : din anumite motive, relatia se termina. Lucrul greu cu sfarsitul relatiei este ca nu poti presupune ca ei nu te iubesc, nu vrei sa vezi realitatea. Cativa factori pe care cercetarea psihosociala i-a legat de separarea in cuplu (Grisales-Carvajal et al., 2021):
- Aspecte anterioare:
- Ignoranta celuilalt
- imaturitatea emotionala
- Asteptari stereotipe.
- Putina experienta anterioara in relatii.
- Probleme legate de constructele sociale:
- Contradictie intre valori.
- Contradictie intre presiunile biologice si sociale.
- Probleme legate de convietuire:
- Obisnuirea.
- Discutii sporite.
- Probleme legate de diferentele dintre membrii cuplului:
- Diferenta de interese.
- Diferenta de atitudine fata de problemele importante.
- Diferenta de valori fundamentale.
- Diferentele in perceptia problemelor.
- Diferentele in stilul iubirii.
- Diferenta de sentimente de iubire.
- Diferente intre gradul de angajament si independenta.
- Tensiunea functiei.
- Probleme legate de lipsa anumitor aspecte:
- Lipsa abilitatilor de rezolvare a problemelor.
- Lipsa de reciprocitate in autodezvaluiri.
- Lipsa sprijinului emotional sau profesional.
- Lipsa colaborarii domestice.
- Probleme legate de perceptie:
- Eroarea de atribuire,
- Perceptia lipsei de echitate.
- Probleme legate de modificari:
- Schimbari drastice.
- Schimbarea nevoilor unuia sau ambilor.
- Neglijarea atractivitatii fizice.
- Reducerea pasiunii.
- Probleme de fidelitate si gelozie
- Probleme legate de sexualitate.
- Probleme legate de alte aspecte
- Probleme de comunicare.
- Copii.
- Aspecte anterioare:
Principalele concluzii la care a ajuns psihologia sociala despre schimbarea in dragoste sunt:
- Pasiunea se schimba: pasiunea scade, dar asta nu inseamna ca dragostea scade.
- Creste increderea , interdependenta , daruirea si evaluarea realista (va vor spune lucrurile cum se simt, in afara de partinirea indragostirii).
- Tot ce creste se datoreaza timpului.
Teoriile iubirii
Exista multe teorii ale iubirii ; Practic, toate curentele psihologiei au incercat sa o explice:
- Behaviorism: este o rata mare si reciproca de intarire.
- Sigmund Freud: este o sublimare (mecanism de aparare) a dorintei sexuale. Este cea mai structurata aparare.
- Sullivan: pierderea sinelui in alt sine.
Aceste teorii nu au fost insa foarte dominante sau urmate (asa sunt doar pentru extremistii disciplinelor), iar cele mai raspandite sunt cele ale lui Sternberg si cea a atasamentului.
1. Teoria triangular de Sternberg
Sternberg (1988) a realizat milioane de chestionare si, prin metodologia stiintifica, analiza factoriala si multivariata, a studiat ce factori apar in dragoste. El a concluzionat ca exista 3 factori :
- Intimitate (factor emotional): elemente care implica descoperirea celuilalt, sentimentul de pretuire, bucurie, caldura…
- Pasiune (element motivational): raspuns fiziologic care transforma excitarea fiziologica in dorinta sexuala. Pasiunea, desi pare redusa la sexual, exista si alte elemente care o pot genera.
- Angajament (element cognitiv): este o decizie, decizia de a iubi pe cineva si de a ramane cu acel cineva, angajamentul de a mentine acea relatie. Este un pariu pe termen scurt si pe termen lung. Angajamentul este factorul cel mai stabil si stabilizator.
In ceea ce priveste evolutia in timp a factorilor:
- Intimitate : incet, este nevoie de timp, pentru ca de fiecare data cand ne expunem si ne dezvaluim ne este frica, pentru ca celuilalt poate sa nu-i placa. Urca si apoi stagneaza, poate chiar sa scada.
- Pasiunea : creste foarte repede si apoi scade. Este supusa obisnuirii (odata cu trecerea timpului, cand se confrunta cu acelasi stimul, raspunsul scade). Raspunsul sexual scade.
- Angajament : merge incetul cu incetul incepand cu nimic (se ridica la fel ca intimitatea) si vine un moment cand continua drept, si dispare daca relatia dispare.
Daca vrei o relatie scurta ai nevoie de pasiune, putina intimitate si nici un angajament. Daca vrei o relatie stabila, ai nevoie de intimitate, pasiune si, mai presus de toate, angajament.
Sternberg spunea ca acest triunghi (intimitate, pasiune si angajament) poate avea diferite configuratii, iar asta marcheaza diferite iubiri. Echilibrat: triunghi echilateral. Exista multe triunghiuri posibile. In plus, triunghiurile se pot suprapune: unul este foarte interesat de intimitate si altul de pasiune, ceea ce creeaza probleme, dar se poate face un schimb (eu iti dau intimitate si tu imi dai pasiune). Vorbeste si despre aria triunghiului (unul are mai mult angajament decat celalalt).
Clasificarea diferitelor tipuri de dragoste ar fi:
- Afectiune : intimitate, nu pasiune si nu angajament.
- Dragoste pasionala : avem doar pasiune.
- Dragoste goala : relatie in care nu exista niciunul dintre cei trei. Sunt uniti de proprietate, copii, dependenta… nevoi in general.
- Dragoste romantica : intimitate, pasiune si neangajament.
- Dragoste de companie : iubire in care exista intimitate, nu pasiune si angajament.
- Dragoste fatuoasa (fatuous este ceva aparent): nu exista intimitate, exista pasiune si exista angajament. De exemplu, o casatorie de convenienta sau o configuratie.
- Dragoste desavarsita : avem intimitate, pasiune si angajament.
2. Teoria iubirii in functie de atasament
Bowlby, nascut in Anglia, spune ca exista un sistem innascut care regleaza apropierea figurii de atasament si ca acest sistem este operativ pe tot parcursul ciclului de viata. De-a lungul vietii exista atasament fata de scoala, munca, atasament si credinte religioase, atasament si boala… Potrivit lui Bowlby, dragostea romantica este un proces de atasament trait diferit de diferiti oameni, datorita propriilor variatii. Cele patru baze ale atasamentului sunt (Hazan si Shaver, 2001).
- Mentinerea proximitatii
- Protestul de separare
- Baza sigura: explorarea cu figurina atasata
- Un refugiu sigur
Multe dintre aceste 4 baze le gasim in mesaje iubitoare (de exemplu, „cand lumea ta se destrama, vino la a mea”). Componentele atasamentului sunt alaturi de noi in mod constant in relatiile noastre romantice.
Atasamentul, grija si sexualitatea devin trei sisteme comportamentale impletite, care au functia de a asigura supravietuirea speciei… dintre care atasamentul este cel mai important.
Fazele indragostirii conform teoriei atasamentului (la fel ca si copilul cu mama, dar in acest caz in relatie):
- Fase de pre-apego
- Formarea atasamentului
- Faza de atasare
- Faza relatiilor reciproce
