Cum ajungi si ce poti sa faci la Balea lac iarna

De vreun an si ceva am un bookmark foarte important: camera web de la Balea Lac. Atunci cand mi-e dor de el, cand vreau sa imi clatesc ochii, sau pur si simplu nu am ce sa fac cu un click, pac apas butonul si in cateva secunde sunt teleportata la 2040 m.

Ma zgaiam de multa vreme la camera respectiva, iar anul trecut mi s-a pus pata: Gata! Vreau la Balea lac si iarna! Nu de alta, dar acolo ii si lunga rau! Din octombrie si pana in iunie, numai o iarna. Din pacate mi-a iesit schema abia anul asta, mai exact acum cateva saptamani, cand am plecat spre Balea intr-o duminica, pe la ora 6 si ceva, inarmati cu aparatele foto, parazapezile si frontalele. Pentru ce si frontalele? Veti vedea mai incolo.

Singura modalitate de a ajunge la Balea lac pe timp de iarna este cu telecabina, adica atat timp cat Transfagarasanul este inchis intre Balea Cascada, pe partea nordica, in Sibiu, si Cabana Capra, pe partea sudica, in Arges. Bine, sau pe jos, dar nu stiu de ce as vrea sa fac asta, oricat de mult mi-ar placea mie muntele.

E bine sa ajungeti cu masina la Balea Cascada cat mai dimineata posibil. Asta am incercat si noi dar din pacate am reusit sa ajungem pe la 10 si ceva, cand deja se formase o “frumoasa” codita la telecabina. Cabinele fiind micute (capacitate 13, maxim 15 persoane) a mers un pic mai repede ca melcul avansarea coditei, asa ca ni s-au cam lungit urechile asteptand sa ne vina randul.

Tot din pacate, ca sa imi faca in ciuda ca am ratat vremea buna de sambata, din cauza unei anumite persoane, nu vreau sa-i dau numele (adica eeeeu!!!), in duminica respectiva am avut cer albastru mai mult de o gramada. Cam deloc de fapt, pentru ca atunci cand am ajuns sus, abia distingeai care e cerul si care e pamantul.

Sus, chiar daca nu era soare, daca nu aveai ochelari de soare nu prea vedeai pe unde mergeai. Asa ca eu, care nu aveam, mi l-am lasat pe Cristi fara : ))) Smart, nu? Ei, eu aveam lentile de contact si ma suparau ochii mai tare decat pe el.

Ce poti sa faci acolo sus iarna? Ce altceva decat sa vizitezi faimosul hotel de gheata si biserica de gheata. Atentie insa: la intrare troneaza un anunt pe care scrie, printre altele, “accesul pe propria raspundere”. Adica ce vrea sa spuna? Ca poate sa se darame in capul meu?? Nu stiu…

In fine, nu-mi dau seama exact, dar se pare ca hotelul de gheata nu a fost construit mereu in aceasta forma, ceea ce e foarte interesant, dar nu ma mira prea tare, pentru ca daca ar fi mereu la fel, lumea ar veni o data si gata. Pe cand pe ei i intereseaza sa te intorci, in fiecare an eventual.

Intrarea in hotelul de gheata costa acum 8 lei pentru adulti si 4 lei pentru copii, si de banii astia intri si in Biserica de gheata. Asta probabil ca sa ai senzatia ca vezi ceva moca, ori sa nu cumva sa ai impresia ca dai cam multi bani ca sa vezi doar o chestie, ori ca sa nu-l manie pe Dumnezeu percepand taxa la intrarea intr-un locas sfant, care btw este sfintita si in care au avut si pot avea loc ceremonii (nunti, botezuri, de-astea).

In hotel sunt vreo 12 camere parca, fiecare cu denumirea ei proprie si personala. Sunt interesante, dar cam greu sa-mi imaginez de ce ai vrea sa dormi aici noaptea. Nici macar usa la camera n-ai, ci doar o perdeluta. In schimb ai fotolii de gheata in unele camere, nu stiu ce te-ai face fara ele : ))

Dar trecand peste, constructia e chiar interesanta, la fel ca si biserica, in care am intrat imediat dupa. In spate este sculptata in gheata Cina cea de taina, iar in fata Iisus pe cruce. Erau acolo si niste buchete de flori partial ofilite. Ma intreb daca erau de decor sau ramasesera de la vreo ceremonie. Oricum, frumos…

Dupa ce am iesit si din biserica ne-am indreptat spre partea si mai interesanta, adica traversarea tunelului Transfagarasan. Da, pentru asta ne-am luat frontalele la noi. In zona din fata tunelului zapada era foarte mare, dar, spre fericirea noastra, intrarea in tunel era libera, asa ca am intrat.

Nici nu mi-a venit sa cred initial cat de curat era pe jos. Uscat si frumos, de parca era vara. In scurt timp insa am inceput sa vedem totusi si altceva decat un asfalt curat. De sus picura apa in anumite locuri si se forma gheata pe jos si din loc in loc puteai sa juri ca esti intr-o pestera, pentru ca pe jos erau stalagmite, de forme care mai de care mai interesante. Nu mi-a luat mult pana sa incep sa vad tot felul de personaje…

Cand l-am vazut pe asta am inceput sa strig:

Uite! Asta e ca un buda! Aaaa, ba nu! E un sumo! Ba nuuu! E un urangutan! 

Pe parcurs am mai vazut o gramada de alte forme de toate felurile, m-am iubit un pic si cu asfaltul, pentru ca am alunecat pe gheata si am cazut fix in fund… Eh… detalii…

Ziceti voi daca astia nu sunt un mos si o babuta care sta aplecata pe umarul lui!

Astia nu mai stiu ce sunt… mie imi par niste oameni cocosati, dar pozati din spate Voua va seamana a altceva?

In mod normal ar fi trebuit sa ne ia vreo 10 sa parcurgem tunelul, dar in ritmul acesta, facand poza la fiecare stalagmita din asta, ne-am lalait o gramada.

Am ajuns totusi si pe partea cealalta dupa ceva timp, si am scos capul in judetul Arges, unde eram in mod clar in imparatia zapezilor. Peisaje deosebite, turturi imensi de gheata si multa, muuuulta zapada. Abia abia am reusit sa inaintam un pic spre copertinele care se vad mai jos in poza, dar nu prea recomand aceasta plimbare pentru ca acum era cat de cat ok, mai putin o traversare cam la limita, dar in alte conditii si stare a zapezii, ar putea fi periculos.

Asadar, daca ajungeti cumva iarna asta (si nu numai) la Balea lac, va doresc din suflet sa aveti vreme buna, cer senin si temperaturi suportabile! Si apropos, nu plecati fara sa verificati prognoza, pentru ca daca se anunta innorat, aveti mari sanse sa ajungeti sus si sa nu vedeti nici la 2 metri de ceata. Am patit asta si vara, darmite pe timp de iarna…