… nu este Notre Dame! Da, da, eu aia care 10 ani de zile am sustinut sus si tare si m-am batut cu pumnul in piept ca biserica mea gotica preferata este Notre Dame, am capitulat.
Nici macar n-am fost in stare asta primavara sa am rabdare sa stau la coada interminabila pentru a vizita turnurile catedralei Notre Dame. Nici acum 10 ani nu urcasem in ele. Dar chiaaaar nu mai conteaza. Pentru ca la cativa pasi departare, ascunsa intr-o curte a Palatului de Justitie, se afla Sainte Chapelle. Pentru care a meritat sa stau la 2 cozi. In ploaie. Fara umbrela.
Daca n-ai auzit pana acum in viata ta de Sainte Chapelle probabil zici: Hai ma, mai lasa-ma! Ce mai e si Sainte Chapelle asta? Sigur daca n-am auzit inseamna ca nu e importanta! Oricum, am vazut la viata mea biserici de mi s-a acrit. Nu mai imi trebuie inca una!
Si eu as fi zis la fel probabil daca nu mi-ar fi zis mama inainte sa plec in aprilie in Franta:
– Du-te si vezi biserica aia suprapusa, Sainte Chapelle! Noi cand am fost in 2001 era inchisa si nu am vazut-o!
– Cum adica suprapusa?
– Adica e pe etaje, la parter e o capela si deasupra, la etaj, e alta capela!
Pfuaaaai, pai asa ceva nu se rateaza! Pus pe lista in secunda 2!
Acum 10 ani cand am fost cu mama la Paris nu am vazut-o. Desigur, eu pe vremea aia habar nu aveam ce ratam, asa ca nu imi pasa. Dar acum chiar mi-a starnit curiozitatea si am decis ca nu accept sa-mi mai scape! Nu a avut nici cea ma vaga importanta ca de indata ce ne-am asezat la coada din Boulevard du Palais a inceput sa picure (din fericire nu era mare coada si nici stropii prea mari) sau ca faceam 13-14 asteptand telefon de la mama sa-mi spuna daca s-a gasit geanta pierduta in Chambord sau ca dupa ce am trecut de prima coada din bulevard si de security check (Palatul de Justitie, remember?) ne-am asezat la a doua coada in curtea Palatului, mult mai lunga, dar mai ales muuult mai lenta, tot in aer liber, tot pe ploaie, cu esarfa infasurata in jurul capului ca un fel de hijab doar doar nu m-oi uda toata.
Insa de indata ce ne-a venit in sfarsit si noua randul sa intram, am iertat definitiv si irevocabil pe toti pe care ii cam bestelisem in timp ce stateam impotmoliti la coada care avansa mai incet ca un melc betiv. Pentru ca imediat ce am urcat la etaj am realizat ca toti aveau un motiv extrem de bun pentru care intrau… dar cam uitau sa mai plece.
Dar sa o luam de la cap la coada, pe principiul Paulei de a vizita biserica Sainte Chapelle in 32 pasi simpli:
1. Se cumpara un bilet (eventual din acela combinat care include si Conciergerie) asta dupa ce se sta la coada, eventual in ploaie.
2. Se intra in capela de la parter.
3. Se casca gura la albastrul incredibil de pe bolta capelei si se fac poze pe care acasa te vei enerva pentru ca nu au iesit bine.
4. Se ia eventual un suvenir simpatic pentru ca in sfarsit ai de unde alege ceva de bun gust.
5. Se constata ca toata lumea o ia pe scara spre capela de deasupra asa ca te grabesti si tu intr-acolo.
6 . Se urca pe scara in spirala pana in capul lor, unde se ramane stana de piatra, blocand accesul oricui altcuiva care mai vine din urma.
7. Se ramane gura casca si se constata ca aceeasi gura casca scoate un involuntar „oaaaaaaaau” , acompaniat de „oaaaaaaaau”-ul partenerului / partenerei / ochelaristului care a reusit cumva sa se strecoare pe langa tine si sa vada si el la ce te uiti.
8. Se iese din transa la primirea unui branci de la cineva din spate care s-a saturat sa te auda cum te minunezi la ceva ce el nu vede.
9. Se avanseaza in capela de la etaj cu pasi teleghidati si cu capul pe spate. Faptul ca ai putea sa dai peste cineva este ultimul lucru la care te gandesti. De fapt nu gandesti. Doar te zgaiesti.
10. Sa duce aminte ca singura data cand s-a mai avut o astfel de reactie a fost in San Pietro, in Vatican.
11. Se realizeaza faptul ca asa ceva trebuie imortalizat pentru eternitate (si daca nu faci tu asta, atunci cine????) si se aduce aminte faptul ca in mana parca se afla un aparat.
12. Se face o poza.
13 Se face o poza.
14 Se face o…
25. Se realizeaza ca ai facut degeaba toate pozele alea la intamplare pentru ca nu ai nicio sansa sa prinzi in acelasi cadru 620 mp de vitralii inalte de 10 metri, mai ales ca sunt de jur imprejur.
26. Se constata cu mahnire ca aparatul foto nu este cu nimic mai util decat o bucata de caramida, desi ai dat o caruta de bani pe el, asa ca il inchizi si te asezi si tu pe un scaun, ca doar nu le-o fi pus degeaba.
27. Se casca gura la rozasa imensa.
28. Se compara mintal cu rozasa vazuta cu o ora inainte la Notre Dame, care se constata ca abia ajunge la genunchii rozasei din Sainte Chapelle.
29. Se sta pe scaun mult mai mult decat permite legea, incercand sa-ti intiparesti pe retina grozavia pe care o vezi in fata ochilor si nu-ti vine sa crezi ca exista. Doar un fish eye te-ar salva dar in lipsa lui nu-ti ramane decat sa dai din cap ca la tenis, dintr-un cap in altul al capelei.
30. Se uita sa se mai plece; doar ce naiba, numai tu sa fi stat ca fraierul la coada in ploaie in timp ce altii uitau sa plece?
31. Intr-un final se decide sa se paraseasca lacasul sfant. La iesirea din capela se constata reactia celorlalti care intra si vad pentru prima data capela. Reteta este fix aceeasi: se fac ochii mari, se scoate un mare oaaaaaaaaaaau, se face o rafala de poze, toate astea in timp ce se blocheaza complet accesul in capela a oricui altcuiva.
32. Se constata deci motivul pentru care s-a stat o mie de ani in coada dar totusi se iarta pe toti cei ce au contribuit la aceasta asteptare.
