Adi Hădean

Despre MasterChef, cum e să ai 90.000 de fani care vor să vorbească în fiecare zi cu tine și infinitatea de adevăruri din bucătărie, cu cel mai prolific food blogger român.

Esquire:Unii oameni încă mai cred despre tine că ești doar un blogger autodidact, nu un bucătar profesionist.

Adi Hădean: N-aș putea spune că se înșală. Sunt un bucătar autodidact în primul rând. Blogul este un efect secundar al preocupării mele de bază. Dar nu e greșit să fiu perceput ca un blogger. Cei mai mulți dintre oamenii care mă cunosc mă cunosc din online. N-au cum să fi mâncat ce am gătit, chiar dacă gătesc pentru mulți oameni. E bine așa. Cu timpul o să învețe, unii dintre ei, și că sunt bucătar. Am intrat într-o bucătărie profesionistă la 19 ani. Au trecut aproape 20 de ani de atunci și am făcut și școală, dar nu e neapărat un lucru relevant. Sigur, școala e importantă și mi-ar plăcea să avem și în România școli extraordinare, dar încă nu le avem. O să le avem, că se fac pași în sensul ăsta.

E: Simți că este o preocupare pentru profesionalizare?

A.H.: Văd. A apărut în ultimii doi ani. Când­va exista o școală de bucătari în România, gărzile s-au tot schimbat între ele, generațiile au tot ieșit la pensie, lumea s-a tot schimbat foarte mult, felul de a găti și în care percepem mâncarea s-a schimbat foarte mult. Noi, oamenii, ne aflăm acum, simultan, în cel mai bun loc și cel mai prost loc din punct de vedere gastronomic. La români se simte mai tare lucrul ăsta pentru că în ultimii 20 de ani am mers, ca societate, cu frâna de mână trasă către o gastronomie ceva mai performantă. Am trecut în altă etapă, altă eră, și asta ne-a dezechilibrat. Dar nu e rău ce se întâmplă acum, începem să ne revenim.

E: Crezi că asta are legătură cu sărăcia?

A.H.: Sărăcia nu a fost niciodată un lucru rău pentru gastronomie. Foametea, da. Dar sărăcia, nu. Dacă te uiți la bucătăria mediteraneeană și cea slavă, ele au fost întotdeauna bucătării sărace, dar bazate pe foarte mult bun simț. Și la noi, am fost săptămâna trecută în Deltă și acolo oamenii sunt săraci, dar mănâncă bine pentru că folosesc așa cum trebuie ingredientele pe care le au și pot să pună în valoare tot ce găsesc în bătătură.

E: Blogul tău are rețete accesibile, dar cu un twist, cât să provoci omul să facă ceva nou. Cum ai ajuns la linia asta?

A.H.: Blogul meu nu trebuie să fie o etalare a calităților mele profesionale. Astea sunt pentru când sunt în bucătărie, când gătesc pentru a vinde mâncarea, când fac consultanță pentru restaurante. Blogul e pentru oameni care sunt la ei acasă, cărora vreau să le transmit ideea că pot să gătească mai mult decât decent folosind lucruri simple, tehnici simple, ingrediente de bază. Toate lucrurile pe care le folosesc în rețetele de pe blog sunt cumpărate de mine din mediul în care trăim toți. Dacă se întâmplă să aduc ceva exotic dintr-o țară străină, mă străduiesc să găsesc o sursă locală pe care să o menționez. Încerc să fie un loc curat, să nu-l aglomerez cu lucruri inutile și reclame. Din 250-280 de postări într-un an, nu știu dacă sunt 20 de advertoriale. Câștig și bani din blogul ăsta, dar o fac în felul meu, adică prefer să promovez doar produsele pe care le cumpăr, le folosesc și în care cred. Blogul a fost citit din 2009 – el e din 2007, dar în 2009 am instalat contorul ăsta – de 16 milioane de oameni. Sunt destul de mulți pentru un băiat care are un blog. Încerc să nu fiu nici prețios în exprimare, am adoptat o metodă de a comunica ceva mai simplă. Mi-a luat ceva timp să învăț să fac poze că eu sunt o persoană atehnică – gadge­turile de bucătărie îmi plac, celelalte nu. Aveam o săpunieră și la un moment dat am scăpat-o pe jos și s-a spart și atunci am zis să îmi iau un DSRL. Și am învățat. Nu am făcut cursuri, pentru că în tot timpul ăsta am muncit 10 ore pe zi în bucă­tării. Eu din asta am trăit din 2008 încoace, din făcut de mâncare zi de zi. Și pe lângă asta am ținut blogul. Oamenii nu văd lucrurile astea și nici n-am vrut să le vadă.

E: Am văzut pe Facebook că oamenii vor să vorbească tot timpul cu tine, îți cer rețete sau sugestii de meniuri. Cum te descurci cu asta?

A.H.: Televiziunea îți aduce o expunere foarte mare și mă aștept ca numărul lor să crească după ce începe MasterChef. Pe de o parte sunt bucuros, pe de altă parte sunt îngrijorat, pentru că nu știu cum voi reuși să gestionez componenta asta de online. O să fiu nevoit să mă ocup tot eu în continuare. Până acum nu am fost în stare să deleg cuiva și nici nu cred că o să o pot face vreodată pentru că nu am cunoscut niciun om care să se poată mula foarte bine pe stilul meu de exprimare. Poate o să postez mai puțin. Am încercat să-i învăț pe oameni că nu are sens să îmi trimită mailuri și să-mi ceară meniuri pentru ziua nevestei, că nu fac asta. Am și eu familia mea, viața mea, destul de multă muncă de făcut, nu mă pot transforma într-o agenție de scris rețete.

E: Mâncarea, sau mai exact opțiunile legate de mâncare sunt un pretext pentru multe lupte și schisme în spațiul public, mai ales în online. Ai avut și tu parte de asemenea conflicte.

A.H.: Da, e un amestec între felul meu de a fi, care se aruncă încrâncenat în luptă, în „modul pitbull”, și rezistența la schimbare a oamenilor. S-au revărsat valuri de critici spre mine când am spus să nu mai facem șnițele. Și asta a fost greu, să îi învăț pe alții, dar și pe mine, că e important să acceptăm faptul că suntem diferiți și că în bucătărie există o infinitate de adevăruri. E complicat să accepți că o omletă poate fi și așa, și așa, și așa, sau că un ragu poate fi și altfel decât alla bolognese. Poți să mănânci extratereștri dacă vrei, nu are importanță. Asta nu te face mai puțin om, dar prozelitismul poate să te facă enervant.

E: Cum ți-ai dori să se schimbe bucătăria românească?

A.H.: Mi-ar plăcea să redevină așezată și solidă, cu ingrediente crescute în grădina proprie sau cumpărate de la furnizori preocupați de calitate. În trecut exista o bucătărie țărănească foarte faină, una de târg, una burgheză, casele nobiliare aveau și ele bucătăria lor. Toate astea sunt păstrate undeva și unii oameni încă încearcă să țină acest steag sus. Munca lor mă face să cred că bucătăria românească va redeveni așezată și solidă. Până atunci, avem tendința de a ne nega rădăcinile și cultura și suntem niște adolescenți cărora nu le mai plac părinții lor, ci părinții altora. Dar am senzația că ușor, ușor trecem peste această fază. Și ne trebuie bucătari interesați să învețe și proprietari de restaurante care să-i stimuleze să facă asta. Proprietarilor de restaurante de la noi le convine să angajeze oameni mai puțin pregătiți pentru că așa îi plătesc mai puțin, dar când investesc puțin într-un om și îl stimulează, rezultatele se văd imediat în afacere.

E: Legat de MasterChef, calitatea show-ului a scăzut foarte mult după prima ediție, a devenit un reality show tabloid în care mâncarea avea doar un rol tangențial. Acum că este cu totul altă echipă – și la producție, și juriu –, cum vezi tu că va fi noul sezon?

A.H.: E OK să fie și show, că altfel nu s-ar uita lumea la el – dacă ar fi strict despre mâncare, probabil ar fi pe Paprika TV –, dar am observat că acum se caută un echilibru între partea de show și cea de mâncare. „Hai să vorbim mai mult despre mâncare, hai să filmăm din mai multe unghiuri, să vedem cum gătesc oamenii ăștia, să încercăm să nu-i lăsăm în coadă de pește” – da, îi spui că a greșit într-un loc, dar e foarte important pentru el ca persoană, dar și pentru cei care se uită la emisiune să înțeleagă de ce a greșit și, mai ales, cum poate să facă în mod corect. MasterChef nu e o școală de bucătari, dar dacă ești atent poți să înveți lucruri foarte utile. Și este o emisiune despre mâncare, pe mine cu asta m-a convins. Este necesar să ducem însă emisiunea la nivelul la care să îi inspire pe oamenii de acasă să vrea mai mult de la mâncare.


DOSAR ESQUIRE

ADI HĂDEAN

Data naşterii: 4 septembrie 1977

Deci are: 37 de ani

E căsătorit cu: Sonia Nechifor, specialist în comunicare, și au împreună un fiu de șase luni

Locuiește în: Cluj-Napoca

A apărut: în emisiuni la Euforia TV, Antena 1, TVR, Trilulilu și acum se pregătește să fie jurat la MasterChef, la ProTV.

Scrie: pe blogul lui, adihadean.ro, și în presa locală din Cluj. A scris și două cărți de bucate.

A dat: consultanță de concept și de meniu la zeci de restaurante din țară.

Inițiative sociale: în 2011 a propus, împreună cu Primăria Clujului, un program de alimentație sănătoasă în grădinițele din oraș, pentru care a conceput meniuri în bugetul alocat.