Etretat – la mare inainte de 1 mai

Am descoperit Etretat rasfoind ghidul de la National Geographic. Da, ala de il dadea la Adevarul, pe care il aveti si voi probabil. Daca dati praful la o parte de pe ele sigur gasiti idei pentru cel putin urmatoarele 10 vacante Dar daca sunteti macar un pic ca mine, tocmai de aia le tineti prafuite in bibioteca, pentru ca va dau PREA MULTE idei.

Dar sa revenim. Dupa parerea mea, orice vacanta la Paris trebuie sa includa si o zi pe Valea Loirei, ma rog, dupa posibilitati. Buuun. Deci primul pas in planificarea vacantei a fost sa gasesc agentia de turism cu care mersesem intr-o excursie de o zi pe Valea Loirei acum 10 ani. Culmea e ca am si gasit-o, intrand pe google maps si plimbandu-ma cu street view acolo unde stiam eu ca era agentia, si intr-una din imagini aparea mare cat casa un autocar de-al lor, cu CITYRAMA mare scris pe el. Dar ma rog, nu asta e important, ci faptul ca am intrat pe site si am aflat ca o excursie de o zi pe Valea Loirei costa 150 de euro. Ceea ce mi s-a parut foaaarte scump!

Dar eu, nu si nu. Butonez ce butonez, si ce gasesc? O excursie de DOUA ZILE care include si vizita la Mont Saint Michel! Genial! Vreau, vreau, vreau! Dar… sa vedem cat costa.. Caaaat? 390 euro??? Astia-s nebuni!

Si atunci ce ma gandesc: da ce-ar fi sa inchiriem o masina? Sigur iesim mai ieftin! Zis si facut. Cateva zile mai tarziu, dupa cateva cautari, planificari si nebunii, de la o singura zi, cat as fi vrut sa parasesc Parisul, am ajuns la nici mai mult, nici mai putin de 3. Si asta doar pentru ca am dat praful ala nenorocit de pe ghidul cu Franta de la NG si am vazut o poza cu Etretat si una cu Cetatea Fougeres. Cate o poza, dar suficient cat sa ma convinga ca trebuie sa ajung acolo. Si uite asa am strans “material” cat pentru 3 zile. Si prima oprire: ETRETAT.

Am ajuns aici pe 27 aprilie, first thing dupa ce am aterizat si am preluat masina inchiriata. Nu mai vazusem marea / oceanul de ceva vreme asa ca atunci cand am vazut pe ecranul GPS-ului ca steguletul e infipt intr-o maaaaare albastra, mi s-a urcat inima in gat. Nu ma interesasem deloc despre Etretat. Tot ce stiam era poza din Ghidul NG si alte cateva poze pe care le vazusem pe google. La mine Etretat era egal cu niste stanci inalte si superbe de calcar sub forma de arcuri, cum nu mai vazusem niciodata. Pozele pareau ireale, dar sa vezi ce ireal e cand ajungi acolo.

Cand am ajuns pe faleza, a fost prima data cand am scos amandoi un mare wooooow! Deci sa va explic un pic: mica plaja cu faleza amenajata pentru turisti este cuprinsa intre doua faleze naturale inaltate, Falaise d’Amont si Falaise d’Aval, fiecare cu arcul sau din dotare, adica Porte d’Amont si Porte d’Aval. Ambele sunt superbe, de nu stii unde sa te uiti si spre care sa te duci mai degraba: spre dreapta (Porte d’Amont) sau spre stanga (Porte d’Aval).

Dupa ce ne-am dezmeticit din uluire am decis ca mai intai sa mergem in stanga, sa urcam pana pe Falaise d’Aval, unde am vazut ca deja era stransa lume, si apoi sa urcam in dreapta, pe Falaise d’Amont, unde se afla si o biserica micuta, Notre Dame de la Garde. A, de ce zic ca urcam? Pentru ca iata ca aici a fost prima data cand eram la mare, dar ma simteam ca la munte, pentru ca pe plaja esti la altitudinea 0, insa cum te uiti stanga dreapta iti dai seama ca esti ca in mijlocul unui Half Pipe, pentru ca falezele ajung pana la 90 de m.

Si pentru ca tot am ajuns la acest capitol, cararea pe care te poti plimba pe aceste faleze inaltate face parte din traseul de drumetie de lunga distanta GR 21 care pleaca din Le Havre si ajunge in Le Treport, unde falezele ating chiar 110 m, cea mai mare inaltime a falezei de pe aceasta coasta.

Acu na… 90m nu prea e munte, dar va asigur ca asemanarea este izbitoare. Nu de alta dar ne-am dat seama ca echipamentul nostru de turisti din dotare nu era bun de nimic. Ciupicii pe care ii aveam in picioare aveau talpa prea subtire pentru terenul accidentat pe care a trebuit sa urcam, vantul era mai mult decat turbat si sus era chiar frigut daca stateai mai mult pe loc. Si apropo de vant, va rog sa-mi observati freza cu care puteam din nou sa ma duc la aia de la Taft si sa ii dau in judecata pentru ca nu-mi rezista coafura :))) Si cand imi amintesc ca plecasem eu ca o diva dimineata de acasa.

Deci revenind, aveti nevoie de niste incaltari cu talpa mai groasa, nu neaparat bocanci, o jacheta rezistenta la vant si la apa, si ceva de pus pe cap, sau de acoperit urechile.

Sa va mai spun cum e pe Falaise D’Aval... mai bine va arat niste poze….

Odata ajunsi sus insa, am constatat cu tristete ca nu am calculat bine. Aici trebuia clar sa stam cel putin 2-3 zile ca sa ne putem bucura de toata frumusetea zonei. De la inaltime se poate vedea ca plimbarea poate fi continuata si mai departe de Falaise D’Aval, pe traseul care face parte din GR 21, ajungand astfel in puncte de panorama deosebite. Din pacate…pentru noi asta va ramane pe alta data.

Dupa ce ne-am indurat sa coboram de aici, am mers spre Falaise d’Amont, pe care se urca pe niste trepte care duc pana la Capela Notre Dame de la Garde, si pe urma la fel, se poate continua pe carare pana unde va tin picioarele. Oricum, eu sunt sigura ca va tin la ce frumos e pe acolo. Nu am cuvinte sa va povestesc mai multe, Etretat este un loc deosebit de pitoresc, in care trebuie neaparat sa ajungeti macar o data in viata. Si asta nu zic doar eu, ganditi-va ca pe aici s-au perindat pictori dupa pictori, numai Claude Monet pictand 60 de tablouri cu arcurile si marea. Unul dintre ele care infatiseaza La Manneporte (arcul vizibil de pe Falaise D’Aval) este expus la New York.

Dupa ce ne-am indurat sa coboram si de pe Falaise d’Amont sa nu credeti ca am plecat la drum. No, no, no! Am luat cu asalt plaja. Ma rog, cam cat pot lua cu asalt plaja doar doi oameni :))))

Mai intai am coborat spre dreapta, la baza Portii Aval, unde am observat ca se indreptau si alti curiosi. Ei, si nu degeaba, pentru ca acolo este formata un fel de mica pestera si un tunel prin care poti sa intri si vezi La Manneporte prin el. Chiar dragut, dar neaparat va trebuie o jacheta impermeabila si ceva incaltari mai serioase pentru asta. Puteti de asemenea sa va plimbati pe malul marii pe langa stanci, insa atentie, consultati mai intai tabelul cu fluxul si refluxul, ca nu cumva sa intrati in mare bucluc, si sa va ia valul, la propriu.

Noi nu prea aveam timp de asta, asa ca am mers pe plaja pentru jumate de ora de lenevire. Sa nu credeti ca aici e nisip fin si numai bun de cearsaf. Sunt numai pietricele, dar cu colturi rotunjite, asa ca nicio grija, sunt numai bune pentru tolaneala!

A, si apropo de pietricele, pe faleza sunt amplasate panouri unde turistii sunt rugati sa nu cumva sa ia vreo pietricica in buzunar pentru ca pun in pericol ……. Sper totusi ca n-am facut un mare rau si ca nu o sa ma certati pentru ca am indraznit sa luam totusi o pietricica… Cristi a gasit una in forma de inimioara si nu m-am putut abtine… Uitati ce frumoasa eeee!!!

Jumatatea de ora pe plaja a trecut extreeem de repede si dupa ce am mai tras cateva poze in plus, sa nu cumva sa fi scapat ceva (desi evident nu era posibil ), ne-am indreptat spre masina, dar nu inainte sa examinam un pic orasul si sa luam ceva de mancat.

Sa nu credeti ca numai marea si faleza sunt frumoase aici. Orasul Etretat merita si el atentie, chiar daca e populat de doar 1700 de oameni. E micut dar extraordinar de dichisit si cochet. Eu una m-as fi plimbat pe stradutele lui inguste cateva ore bune dar.. de unde atata timp…

De mancat erau destule terase si restaurante unde gaseai de la fructe de mare la pizza. Fiindca nu puteam efectiv sa plec fara sa ma mai intorc o data pe plaja, am luat repede o pizza (super buna chiar) si ne-am dus inapoi sa mai vedem o data maaarea

Cam asta e tot ce am facut in Etretat, dar haideti sa va mai spun cateva lucruri interesante pe care le-am aflat despre acest loc minunat:

1. Scriitorul francez Guy de Maupassant, care si-a petrecut copilaria in Etretat, sustinea ca o corabie putea sa treaca pe sub arcul La Manneporte cu toate velele desfacute. Se pare ca este o legenda pentru ca nu cred ca altcineva poate sa bage mana in foc ca a vazut asa ceva pe viu

2. In zilele insorite, cu vizibilitate mare, se poate vedea chiar Marea Britanie, iar asta sigur nu e legenda Eu din pacate insa nu am avut norocul sa o vad, dar sunt sigura ca ea m-a vazut pe mine

3. Etretat este ultimul loc in care a fost vazut “The White Bird“, primul avion biplan care a incercat sa traverseze Atlanticul, de la Paris la New York si care a disparut in aceasta incercare in mod miraculos, pe 8 mai 1927, fiind unul dintre cele mai mari mistere din istoria aviatiei. In memoria celor doi aviatori exista un monument tot pe Falaise d’Amont, langa Capela Notre Dame de la Garde.

Daca nu puteti sau nu va simtiti in stare sa urcati pe jos la Capela sa stiti ca aici se poate ajunge si cu masina, de fapt aici este chiar gratuita parcarea. Jos in centru sunt cu plata, in sensul ca se alimenteaza un aparat cu monezi.

Cum se ajunge in Etretat:– cu masina in 2 ore de la Paris– cu trenul de la Paris la Le Havre si apoi autobuz de la Le Havre la Etretat. Mai multe detalii gasiti pe site-ul oficial Etretat.net.

Toate parcarile cu plata / fara plata, restaurantele, hotelurile, toaletele, bancomatele si oficiul de turism pot fi gasite pe o harta interactiva foarte utila de pe acelasi site.

So, va doriti deja sa ajungeti si voi la Etretat, sau mai aveti nevoie si de alte detalii? Daca da, intrebati fara nicio jena!