In toate culturile, exista o multime de idei preconcepute, dogme, mituri sau ratiuni legate de conditia de barbat, care-l pun pe barbat, in mod gresit, in postura de fiinta superioara femeii.

In culturile crestine si musulmane, aura de superioritate creata in jurul barbatului, ca si definitiile masculinitatii au devenit o reala problema socio-psihologica.

Cum s-a ajuns la conceptiile legate de superioritatea masculina  

Antropologii italieni de la Universitatea din Perugia au ajuns la concluzia ca aparitia gandirii mistice la om a fost punctul de plecare a tuturor ratiunilor discriminatorii. Astfel, in urma studierii a zeci de culturi tribale din Amazonia si Oceania, cercetatorii italieni au dovedit ca in gandirea primitiva a celor care traiesc inclusiv din exploatarea naturii, puterea si fecunditatea au fost considerate forte supranaturale ce stapanesc lumea vie.

Ca urmare, in unele culturi, puterea a fost asociata cu o zeitate masculina, iar fecunditatea – cu o zeita feminina.   Balanta dintre suprematia fortei atribuite zeitatilor masculine si cea atribuita zeitelor fertilitatii a determinat credinta intr-o putere mai mare sau mai mica a acestor zeitati. Ca urmare, au aparut credinte in care zeul suprem era masculin si credinte in care zeul suprem era o entitate feminina. Asa cum arata cercetarile recente efectuate de psiho-antropologii germani, chiar si in familiile de atei convinsi se strecoara idei preconcepute legate de superioritatea masculina, preluate tot din dogmatica religiilor ce preaslavesc zeitati masculine.  

Dimpotriva, in unele triburi izolate cu structura matriarhala, copiii care cred in superioritatea feminina se „contamineaza” foarte rapid cu conceptii misogine odata ce ajung in tari arabe sau crestine. Dezbaterile stiintifice legate de aceasta tema nu au acuzat credintele crestine sau musulmane ci, dimpotriva, au explicat faptul ca religia si propria credinta nu trebuie sa afecteze relatiile dintre sexe. Astfel, ar fi bine de stiut ca orice scriere religioasa a incercat sa educe masele in vremurile in care au fost scrise, atunci cand era foarte importanta delimitarea unor atributii si sarcini precise ale barbatilor si femeilor.

Ce inseamna mai concret „eu sunt barbat”?

In limbajul vorbit, auzim destul de frecvent expresii precum „eu sunt barbatul”, „a fi mai barbat”, „doar suntem barbati, nu?”, „nu esti barbat daca nu faci cutare lucru…”, „barbatul aduce banul in casa”, „astea-s treburi pentru barbati”, „trebuie sa te intalnesti si cu alte femei, doar esti barbat”. In conceptia foarte multor barbati, masculinitatea este asociata inconstient cu superioritatea fata de femei. Pe langa aceste aspecte provenite din sfera culturala a unor credinte mistice, exista si o multime de aspecte biologice care conduc la unele atitudini exagerat masculine. Unele expresii si mituri cu care se „imbarbateaza” asa-zisul sex tare sunt dictate de unele legitati ale conditiei sale biologice, determinate ereditar de genele masculinitatii.

„Eu sunt barbatul in casa”, o expresie a dominantei

La speciile de maimute primate, ca si la om, exista o anumita constelatie de gene care determina o tendinta naturala de dominanta a masculului fata de femele. Aceste gene nu fac altceva decat sa dicteze un program de functionare semiautomata a unor zone din creier compatibile cu atitudinea de protectie si posesiune asupra femelelor si puilor. Importanta acestor gene era extrem de mare in trecutul zdruncinat al istoriei speciei umane. De ce? Pentru ca masculii rezistenti la boli, agili si puternici in vanatoare era cei care meritau sa-si raspandeasca mai multe gene, pentru a avea cat mai multi urmasi care-i seamana, ca grad de adaptabilitate. Pentru ca masculii rezistenti valorosi pentru specie in trecut sa aiba cat mai multi copii, era nevoie ca acestia sa se impuna, sa fie dominanti. Majoritatea barbatilor sunt urmasi ai acelor copii care au salvat specia cu pretul de a purta si astazi gene ale unei puternice dominante.

Astfel, cel care spune ca este sau doreste sa fie barbatul in casa se refera mai mult la pastrarea unui control asupra celor din familie, chiar daca se gandeste la aspecte administrative. Acest fapt este extrem de periculos pentru viabilitatea cuplului in ziua de astazi. De ce? Pentru ca femeia din epoca noastra are un rol mult mai important decat barbatul, in primul rand prin educatia copiilor, dar in acelasi timp datorita unei acceleratii a dezvoltarii inteligentei. De obicei, majoritatea celor care pun accentul pe faptul ca sunt barbati pentru a domina o femeie, genetic sunt mai apropiati de rudele mai indepartate ale speciei noastre.

Manifestarea unei atitudini de dominanta a barbatilor in familie este in realitate si cauza cea mai frecventa a aparitiei tendintelor infidele a partenerei de cuplu. Femeia nu este programata genetic si hormonal sa se supuna barbatului si, din nefericire, face uneori acest compromis, motivele fiind extrem de diferite. O perceptie inperioasa a dominantei partenerului poate duce la conflicte, departare sau refugiu intr-o viata sentimentala sau erotica paralela. Astfel, studiile sociologilor americani de la Universitatea din Miami au aratat ca 90% din femeile cu tendinte de infidelitate devin chiar cele mai fidele atata vreme cat nu resimt nicio presiune dominanta a partenerului de cuplu.

Psihologii canadieni considera astfel ca incercarile barbatilor de a se impune in fata femeilor conduc atat la destramarea cuplurilor, cat si la tulburari neuro-hormonale ale ambilor parteneri, in care unul se impune in totalitate. Din punctul de vedere al psiho-sociologiei moderne, a fi barbat nu inseamna niciodata sa-ti domini partenera de viata, ci doar sa o protejezi cu orice sacrificiu, inclusiv cel suprem. Daca ne referim la aspectul biologic, a fi barbat nu inseamna decat sa fii in stare sa protejezi posibilitatea de evolutie a propriilor copii si sa oferi un confort psihologic permanent partenerei de viata.

Cat de natural e sa spunem: „Fii mai barbat!”

La prima vedere, ni se pare natural si logic sa spunem „fii mai barbat” cuiva care ne pare lipsit de curaj, sensibil, timid sau cu un comportament aparent supus. In realitate, studiile psihologilor belgieni au aratat ca 65% din barbati sunt mai putin siguri pe ei, mai timizi si mai supusi decat majoritatea femeilor. Mai mult decat atat, curajul barbatilor, ca si educatia emotiilor sunt, in 80% din cazuri, un rezultat direct al educatiei primite de la mamici. Ca urmare, toti cei care inteleg prin a fi barbat a fi curajos, dur, indraznet si impunator se insala, pentru ca aceste calitati sunt regasite mai frecvent la femei, in epoca mileniului III.

„A fi barbat”, o preconceptie nociva pentru psihic

Asa cum se stie de mai bine de un secol, barbatul este un „mutant” derivat in evolutie din organisme cu structuri de tip feminin. Insesi organele de reproducere masculine sunt derivate din aparate cu functie de tip feminin. Judecand aspectul prin prisma stiintelor evolutionismului, barbatul difera extrem de putin de conditia de femeie, cea mai moderna dovada fiind transsexualitatea. Ca urmare, nu ne putem lasa prinsi in plasa unor zicale sau idei preconcepute precum „esti barbat daca faci armata, daca numai tu aduci bani in casa, daca nu porti plete, daca iti domini sau inseli partenera”. Mai mult decat atat, toate aceste idei preconcepute ii obliga pe unii barbati care au un fond moral si o educatie buna sa-si schimbe fortat personalitatea. Orice fortare de schimbare a structurii personalitatii prin sugestii sau autosugestii poate avea urmari foarte grave asupra psihicului. Ca urmare, nu este deloc recomandat sa judecam un barbat dupa spuse din popor si in niciun caz sa incercam sa-l schimbam pentru a corespunde unui model.

De ce nu sunt barbatii superiori

Indiferent din care unghi privim cele doua sexe, daca analizam logic nu putem observa obiectiv calitatile sau defectele celor doua sexe pentru a le pune in balanta. Cel mai discutat aspect in aceasta privinta este componenta inteligentei, care a facut obiectul a mii de studii. Rezultatele oferite de aceste studii nu au putut pune in evidenta o reala diferenta intre capacitatea intelectuala a barbatilor si cea a femeilor. Mai mult, cercetatorii britanici cred ca aceasta diferenta va aparea foarte evident in curand, insa in favoarea asa-zisului sex slab.