Trupa australiana arata inca o data de ce sunt regii incontestabili ai hard rockului cu un album dedicat lui Malcolm Young.

2020 este un an teribil. Poate cel mai ciudat si mai incert pentru multi. De aceea, multumesc (mie si milioane de oameni) atat de mult incat, intr-un moment in care pandemia ne-a lipsit de aproape tot, si mai ales acele concerte care ne fac viata atat de fericita, soseste AC / DC, formatia mea preferata de cand eram un copil, cu un nou album. Un whiplash hard rock pentru a inveseli sfarsitul acestui an de cosmar.

„Power Up” este al 17-lea album de studio din discografia formatiei australiene. Si nu este orice album, deoarece, asa cum se indica in brosura versurilor, este dedicat memoriei lui Malcolm Young, membru fondator al AC / DC alaturi de fratele sau mai mic, Angus. Din 1973 incanta parohia careia ii place muzica de chitara, fara griji, cu versuri provocatoare si directe. Un monument al muzicii rock care nu da gres niciodata si cat de fericiti ne-au facut toti fanii sai de la prima data cand i-am auzit.

Urmeaza sa analizam cele 12 melodii care alcatuiesc noul sau album. O colectie de melodii care suna numai si exclusiv ceea ce trebuie sa sune. Aceeasi formula … formula binecuvantata.

Un whiplash brutal pentru a incepe. Cea mai buna baza ritmica din istoria rockului isi face din nou treaba cu Phil Rudd la comenzi, in timp ce Angus se bucura de inconfundabilele sale curse pe gat. Si da, Brian are 10 ani, cu acea voce de semnatura care ne lipseste cu totii cand a trebuit sa paraseasca trupa pentru o vreme. Daca exista un turneu, va fi cu siguranta una dintre cele mai populare piese noi.

Rejection

O melodie clasica AC / DC, cu chitarele comandand cu un riff care se repeta la nesfarsit, in timp ce vocea lui Brian canta acele versuri atat de mult despre trupa incat, poate, celor jigniti nu le place … daca il cauta la trei picioare de pisica.

Shot In The Dark

Primul single de pe album si piesa ideala pentru a incepe o petrecere live. Ca si in cazul albumelor anterioare ale formatiei, „Shot in The Dark” este direct si fara comenzi rapide. Amintind de „Rock and Roll Train”, „Hard as a Rock” sau „Stiff Upper Lip” Apropo, vocea lui Johnson suna perfect.

Through The Mists Of Time

Melodia mea preferata de pe album. Diferit, asa cum era la acea vreme „Rock and Roll Ain’t Noise Pollution” in „Back in Black”. Amintiti-va muzica de altadata, cu acele coruri, cu acel ritm care va prinde, aproape melancolic. Poate ca este o amintire a lui Angus pentru fratele sau, pentru ca suna asa, in omagiul iubitului sau Malcolm, de care este sigur ca ii lipseste atat de mult. Pentru gustul meu, cea mai delicioasa melodie de pe acest album. Cand vine solo-ul lui Angus, totul suna perfect, apoi o jumatate de timp, corurile, Brian continua sa-si aminteasca acel trecut …

Kick You When You’re Down

O alta tema puternica si vacilanta, chitarele sunand perfect in duet pe o tobe devastatoare de Rudd. Seamana mult cu acele inregistrari de la inceputul anilor ’80, cand Brian l-a inlocuit pe regretatul Bon. O alta melodie preferata de pe acest nou album.

Witch’s Spell

Acel riff care suna neobosit … care aminteste acele vremuri din anii 70, cu un Malcolm ca mai mult decat un om era un metronom cu picioare. Totul suna ca AC / DC, acel sunet care ne innebuneste de zeci de ani, cu refrenuri atragatoare in timp ce Brian canta acele simturi duble si triple atat de tipice melodiilor australiene.

Demon Fire

Da prietene. Cu siguranta, atunci cand ascultati aceasta melodie, va va aminti de extraordinarul „Whola Lotta Rosie”. Este inevitabil, cu acel riff de blues rapid si jucaus si cu vocea puternica a lui Brian, care ii clarifica intentiile.

Wild Reputation

Un riff la jumatatea timpului si tobele lui Rudd deschid ostilitati. Poate cea mai conventionala tema a albumului, desi vocea lui Brian continua sa para scandaloasa.