Stiu de Versailles de la istorie… imi amintesc vag despre Regele Soare, despre Tratatul de la Versailles: si ma tot gandesc cum ar fi daca la scoala ne-ar povesti in acelasi timp despre locuri si oameni, despre cum a fost atunci, despre ce muzica ascultau.
Pentru mine ar fi fost minunat fiindca cel mai mult ma atrage povestea din spatele faptelor, cladirilor si locurilor si sunt sigura ca acum as fi stiut si mai multe despre locurile in care merg.
Da… in ultima vreme nu suntem chiar originale cand vine vorba de destinatii – Adriana si Alexandra tocmai s-au intors de la Paris, iar Iulia a locuit un an acolo. Pentru sfarsitul lui iunie pregatesc si eu un “city break” in Paris – asa ca am inceput sa ma documentez pe viajoa: Ce sa NU vezi in Paris, articolul Alexandrei legat de buget si multe altele.
La sugestia Adrianei, am descoperit Spectacolul fantanilor de la Versailles si m-am hotarat sa merg. Stiu ca voi fi atenta la toate detaliile si ca imi voi imagina cum ar fi sa ma trezesc dimineata intr-o camera a palatului, sa ma astepte servitorii pentru spalat, imbracat, sa iau micul dejun la o masa luuunga sau sa ma plimb melancolica prin gradinile palatului.
Versailles a fost resedinta monarhiei franceze pentru ceva mai mult de un secol (din 1682 pana in 1789). Ludovic al XIII-lea a construit o cabana de vanatoare la Versailles in 1624. Constructia initiala s-a transformat intr-una dintre cele mai costisitoare si extravagante cladiri din lume. A devenit palatul lui Ludovic al XIV-lea – Regele Soare. El spunea “L’Etat c’est moi” si ideea de a muta curtea la Versailles e sinonima cu proverbul “Tineti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape”. Sfatuitorii, nobilii si functionarii erau la curte sau trebuiau sa petreaca o perioada din an la Versailles asa ca erau mai usor de controlat.
Regele era urmarit peste tot de supusii lui. La ora 7.30, primul valet il trezea cu “Sire, e timpul”. Incepea “La petite Levee” – momentul de trezire al regelui la care asistau favoritii, doctorii si familia. Regele era spalat, pieptanat si babierit. Nobilii apropiati si de rang inalt, valetii intrau mai tarziu pentru “La grande levee” cand regele era imbracat. In acest moment al diminetii aproximativ o suta de persoane – toti barbati – asistau la trezirea regelui.
La 10.00 regele trecea prin Sala Oglinzilor cu suita sa si toata curtea era prezenta de-o parte si de alta coridorului pentru a avea privilegiul de a vedea “Soarele”. Cativa reuseau chiar sa-i vorbeasca. Se indrepta catre capela, unde asista jumatate de ora la slujba. Corul avea o alta partitura in fiecare zi, compusa special pentru rege.
La 11.00 era momentul consiliului. Duminica si miercurea – Consiliu de stat, marti si sambata – Finante, iar lunea, miercurea si vinerea – Consiliu pe problem interne sau pe probleme religioase. Regele isi asculta cei 5-6 ministri, vorbea putin si lua o decizie rapid.
La ora pranzului – 1.00 revenea in apartament si statea singur sa manance la o masa lunga privind gradinile. Siesta si planurile de dupa-amiaza erau anuntate dimineata: plimbare in gradini, vanatoare, mers cu trasura cu doamnele. Gradinile acopera aproape 800 de hectare. Sunt unele dintre atractiile turistice principale din Franta, avand mai mult de sase milioane de vizitatori anual. Cele 50 de fantani (cu peste 600 de jeturi de apa si 35 de kilometri de tevi care le alimenteza) sunt proiectate pe teme solare. (Moment in care eu zic… “e ceva acolo care sa n-aiba legatura cu soarele?”)
Cina de la ora 10.00 se numea “Marea cina publica” si lumea se strangea in anticamera pentru a asista la cina regala – regele era inconjurat de familie si de apropiati si manca in fata publicului. La sfarsitul mesei trecea prin anticamera catre apartament si saluta doamnele curtii. Sa nu credeti ca nu exista si “Marea culcare” – o versiune mai restransa a ”Marii treziri”.
La moartea Regelui Soare – in 1715, fiul lui avea 5 ani. El si curtea se reintorc la Paris, dar revin la Versailles in 1722. Si Ludovic al XV-lea si Ludovic al XVI-lea intretin palatul. Dupa revolutie e trecut in mainile guvernului si dupa mai multe tulburari e transformat in muzeu in 1837. In 1919, in sala oglinzilor se semneaza tratatul de la Versailles, cel ce marcheaza finalul Primului Razboi Mondial.
Cheia catre 350 de ani de istorie este site-ul oficial al palatului unde puteti sa va planuiti vizita si sa aflati ce se intampla in perioada in care mergeti. O sa vin si eu cu vesti.
Detalii inedite:
Ludovic al XIV-lea a introdus ciocolata in obiceiurile curtii. In 1770, cand Marie-Antoinette se casatoreste cu Ludovic al XVI-lea, vine la curte cu propriul ciocolatier – Ciocolatierul Reginei, care inventa tot felul de retete cu migdale, flori de portocale sau menta. Curtenii regelui Frantei purtau haine din cele mai fine matasuri si peruci “aripi de porumbel” sub care se puteau scarpina cu o andrea sau cu un betisor metalic. De ce? Se pare ca erau plini de paduchi. Parfumurile epocii aveau esente tari pentru a acoperi mirosurile dezagreabile ale lipsei de igiena stricte. Se spune ca Regele Ludovic al XVI-lea nu a facut baie timp de patru ani. Pe vremea aceea in intreg palatul exista o singura toaleta. Regele avea “olita regala”.
